În Vechiul Testament, în Exod 21:22, cuvîntul ebraic pentru copil (yeled) face referire la un copil nenăscut. Același cuvînt are înțelesul de nou născut în Exod 2:9 și de copil mai mare în Geneza 21:8, de tînăr sau adolescent în Geneza 4:23.

Termenul ebraic habanim, face referire la un copil nenăscut în Geneza 25:22. Despre gemenii Rebecii citim: ”Copii se băteau în pîntecele ei...“. În alte locuri, termenul este folosit cu referire la copii în general. De exemplu, în Psalmul 113:9 citim: “El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.”

Copilul nenăscut, Ioan Botezătorul, s-a închinat copilului nenăscut, dar deja format ca ființă umană, Fiul lui Dumnezeu.

“Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei , i-a saltat pruncul în pantece, și Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfînt. Ea a strigat cu glas tare : Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Iată, cum mi-a ajuns  la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.“
Luca 1:40-44.

Biblia vorbește în mod repetat de momentul concepției ființei umane. În cazul lui Cain spre exemplu, în traducerea originală, Biblia precizează faptul că Eva a rămas însărcinată cu Cain, după care l-a născut propriu zis. Zămislirea sau  conceperea și nașterea sunt două momente distincte, dar care implică aceeași persoană, Cain. “Eva a rămas însărcinată cu Cain și a născut pe Cain...” Gen.4:1
 

Prin urmare viața lui Cain a început la concepție. La fel Mariei, I se spune că va rămînea însărcinată și va naște un fiu. Luca 1:31. Această distincție între momentul concepției și al nașterii este foarte des întîlnită în Sfînta Scriptură. Gen.4:17, 21:2, Iov 3:3, Osea 1:6

Persoana, Isus, era din punct de vedere al dezvoltării doar un zigot, (avînd doar cîteva zile sau doar 1 săptămînă ) cînd Ioan  I s-a închinat din pîntecele mamei sale, Elisaveta. De unde știm acest lucru? Maria locuia în Nazaret cînd îngerul i s-a descoperit și i-a spus că va rămîne însărcinată de la Duhul Sfant. (Luca 1:26). Versetul 39 spune că Maria, după ce a primit vestea, a plecat în grabă să o viziteze pe Elisaveta. Elisaveta trăia în zona deluroasă a ținutului Iudeii, lîngă Ierusalim, acolo unde soțul ei slujea la Templu. – Luca 1:5-9. Maria a călătorit între 115 și 150 km.  Cînd a ajuns, Maria era deja însărcinată.  În funcție de viteza cu care a călătorit și de distanța parcursă, Isus avea cîteva zile, poate o săptămînă , cînd Elisaveta a întîmpinat-o pe Maria. Ioan, fiind încă nenăscut, a săltat de bucurie în pîntecul Elisavetei, anunțînd astfel mamei sale venirea lui Isus în lume. Acest copil nenăscut, Dumnezeu și om în același timp, era pe deplin prezent, cu toate că era, probabil, mai mic decît punctul de la sfîrșitul acestei propoziții.